CONCRETIZÁRE, concretizări, s.f. Acţiunea de a (se) concretiza şi rezultatul ei; înfăţişare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operaţie mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experienţa senzorială. – V. concretiza.

Concretizare ≠ abstractizare

CONCRETIZÁRE s. 1. incarnare, întruchipare, în-trupare, materializare, realizare, (rar) sensibi-lizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

concretizáre s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

CONCRETIZARE s. f. 1. acţiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operaţie a gândirii, legarea generalului de experienţa senzorială. (<concretiza)

CONCRETIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) concretiza şi rezultatul ei; materializare. ♦ Operaţie a gândirii constând în legarea generalului de experienţa senzorială. [< concretiza].