CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre acelaşi rezultat, a duce spre acelaşi scop. 3. Intranz., refl. şi tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerţ; a(-şi) face concurenţă. – Din fr. concourir, lat. concurrere.

CONCURÁ vb. 1. v. candida. 2. a rivaliza. (Cultura noastră poate ~ pe cea străină.)

concurá vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. şi pl. concúră; conj. prez. 3 sg. şi pl. concúre; (a participa la un concurs, a face concurenţă) ind. prez. 1 sg. concuréz, 3 sg. şi pl. concureáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. concuréze

A SE CONCUR//Á mă ~éz intranz. A se lupta (unul cu altul), făcând concurenţă. /<fr. concourir, lat. concurrere

A CONCUR//Á ~éz 1. intranz. 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiţie. 2) A tinde spre acelaşi rezultat. 3) A fi în concurenţă. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurenţă. /<fr. concourir, lat. concurrere

CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre acelaşi rezultat. II. intr., refl., tr. a(-şi) face concurenţă în comerţ. (<fr. concourir, lat. concurrere)

CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiţie, la un concurs. 2. intr. A tinde spre acelaşi rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-şi) face concurenţă în comerţ. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].