CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A-şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o uşă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.

A condamna ≠ a dezvinovăţi, a graţia, a ierta

CONDAMNÁ vb. 1. (JUR.) a osândi, a pedepsi, (înv. şi reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 2. v. dezaproba. 3. v. constrânge.

condamná vb., ind. prez. 1 sg. condámn, 3 sg. şi pl. condámnă

A CONDAMNÁ condámn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acţiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranţă de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) înv. (uşi, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare

CONDAMNÁ vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.). (<fr. condamner)

CONDAMNÁ vb. I. tr. 1. A pronunţa o hotărâre de pedepsire; a osândi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrânge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o uşă etc.). [P.i. condámn. / < fr. condamner].