CONDÚCŢIE, conducţii, s.f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric şi a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction.

condúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condúcţiei; pl. condúcţii

CONDÚCŢIE s.f. Fenomenul trecerii căldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen. -iei. / cf. fr. conduction].

CONDÚCŢIE s. f. 1. fenomenul trecerii căldurii sau electricităţii prin corpuri conducătoare. 2. acţiunea de transmitere a influxului nervos. (<fr. conduction)