CONDÚCTĂ, conducte, s.f. Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ♢ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal şi cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalaţiile electrice. – Din lat. conductus.

CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (TEHN.) venă.

condúctă (tehn.) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte

CONDÚCT//Ă ~e f. 1) Ţeavă sau ansamblu de ţevi prin care se transportă fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circulă un curent electric. ~ de înaltă tensiune. /<lat. conductus

CONDÚCTĂ s.f. 1. Ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formaţie anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].

Conducta prin care se transporta petrolul.

CONDÚCTĂ s. f. 1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. (<germ. Konduct)