CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ♢ Conductor electric = piesă cu conductanţă mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S.m. şi f. Funcţionar la calea ferată care controlează biletele călătorilor şi supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; şofer. ♦ Supraveghetor şi diriguitor al unei echipe de lucrători; şef de echipă. 3. S.m. şi f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR s. v. vatman.

conductór adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; f. sg. şi pl. conductoáre

conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre

CONDUCT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor şi de a menţine ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor

CONDUCT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor

CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Funcţionar feroviar care însoţeşte vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Şef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). o ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane. ♢ vatman; şofer. (<fr. conducteur, lat. conductor)