CONDUÍTĂ, conduite, s.f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. com-portare.

conduítă s. f., pl. conduíte

CONDUÍT//Ă ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ţinută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite

CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (<fr. conduite)

CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viaţă). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].