CONFIDÉNT, -Ă, confidenţi, -te, s.m. şi f. Persoană căreia i se fac confidenţe; p. ext. prieten. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis.

CONFIDÉNT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domni-torului.) 2. părtaş. (Îl face ~ al gândurilor ei.)

confidént s. m., pl. confidénţi

CONFIDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană aflată în relaţii confidenţiale; per-soană care deţine o confidenţă. /<fr. confident, lat. confidens, ~ntis

CONFIDÉNT, -Ă s.m. şi f. Cel căruia i se fac confidenţe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidenţe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârşească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].

CONFIDÉNT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidenţe. 2. personaj convenţional în teatru, căruia un erou îi face confidenţe, permiţând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (<fr. confident, lat. confidens)