CONFISCÁ, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau în urma dispoziţiei unei autorităţi. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.

CONFISCÁ vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)

confiscá vb., ind. prez. 1 sg. confísc, 2 sg. confíşti, 3 sg. şi pl. confíscă; conj. prez. 3 sg. şi pl. confíşte

A CONFISCÁ confísc tranz. (bunuri materiale) A lua cu forţa şi fără despăgubire în baza deciziei unui organ oficial. /<fr. confisquer, lat. confiscare

CONFISCÁ vb. tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancţiune administrativă sau penală. ♢ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (<fr. confisquer, lat. confiscare)

CONFISCÁ vb. I. tr. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a dispoziţiei unei autorităţi. [P.i. confísc. / < lat. confiscare, cf. fr. confisquer].