CONFLUÉNŢĂ, confluenţe, s.f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.

CONFLUÉNŢĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)

confluénţă s. f. → fluenţă

CONFLUÉNŢ//Ă ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. con-fluenţei; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence

CONFLUÉNŢĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].

CONFLUÉNŢĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi gheţari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)