CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. Refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere.

A (se) confunda ≠ a deosebi, a discerne

CONFUNDÁ vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a ~ cu altcineva.) 2. a greşi, a încurca. (A ~ uşile.) 3. v. contopi.

confundá vb., ind. prez. 1 sg. confúnd, 3 sg. şi pl. confúndă

A SE CONFUNDÁ mă confúnd intranz. (elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot; a se împreuna; a se îmbina; a se contopi. /<fr. confondre, lat. confundere

A CONFUNDÁ confúnd tranz. (fiinţe, noţiuni, obiecte) A percepe în mod confuz; a identifica în mod greşit. /<fr. confondre, lat. confundere

CONFUNDÁ vb. I. tr. a lua o persoană drept alta, un lucru drept altul. II. refl. a se contopi. (<fr. confondre, lat. confundere)

CONFUNDÁ vb. I. 1. tr. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confúnd. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere].