CONIÁC, coniacuri, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, obţinută prin distilarea anumitor sorturi de vin şi păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăţi, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.

coniác s. n. (sil. -ni-ac), pl. coniácuri

CONIÁC ~uri n. Băutură alcoolică tare preparată din distilat de vin şi păstrată un timp anumit în butoaie de stejar. [Sil. co-niac] /<fr. cognac

CONIÁC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obţine prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraş în Franţa].