CONIFÉR, conifere, s.n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de răşină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice şi cu seminţe aripate; (şi la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifère, lat. conifer.

conifér s. n., pl. conifére

CONIFÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de plante lemnoase, cu frunze persistente, în formă de ace sau solzi, cu fructe conice (reprezentanţi: bradul, pinul etc.). 2) Plantă din acest ordin. /<fr. coniferes, lat. conifer