CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care uneşte. ♢ Ţesut conjunctiv = ţesut de susţinere al corpului omului şi al animalelor, care leagă celelalte ţesuturi între ele şi care este format din fibre şi din substanţă intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv {şi substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acţiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)

conjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. conjunctívi; f. sg. conjunctívă, pl. conjunctíve

CONJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) Care leagă; care uneşte ceva. ♢ Ţesut ~ ţesut care leagă între ele celelalte ţesuturi şi organe. Mod ~ mod personal al verbului care exprimă o acţiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care uneşte, leagă. o ţesut ~ = ţesut de susţinere şi de protecţie care leagă între ele celelalte ţesuturi. 2. mod ~ (şi s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acţiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care uneşte, care leagă. ♢ Ţesut conjunctiv = ţesut protector care uneşte între ele organele sau ţesuturile. 2. Mod conjunctiv (şi s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acţiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].