CONJURÁŢIE, conjuraţii, s.f. Conspiraţie, complot. [Var.: conjuraţiúne s.f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

CONJURÁŢIE s. v. complot.

conjuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. conjuráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. conjuráţiei; pl. conjuráţii, art. conjuráţiile (sil. -ţi-i-)

CONJURÁŢI//E ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane unelteşte împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspiraţie. [Art. conjuraţia; G.-D. conjuraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis

CONJURÁŢIE s. f. complot. (<fr. conjuration, lat. coniuratio)

CONJURÁŢIE s.f. (Rar) Conspiraţie, complot. [Gen. -iei, var. conjuraţiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].