CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în şir; succesiv. ♢ Propoziţie consecutivă = propoziţie circumstanţială care exprimă rezultatul unei acţiuni sau al unei stări din propoziţia regentă. Conjuncţie consecutivă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. – Din fr. consécutif.

Consecutiv ≠ neconsecutiv

CONSECUTÍV adj. v. succesiv.

consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. sg. consecutívă, pl. consecutíve

CONSECUTÍV ~ă (~i, ~e) Care urmează neîntrerupt unul după altul; cu proprietatea de a se succeda; în raport de succesiune; succesiv. ♢ Propoziţie ~ă propoziţie secundară prin care se exprimă urmarea acţiunii din regentă. Conjuncţie ~ă conjuncţie prin care se leagă de regentă o propoziţie consecutivă. /<fr. consécutif

CONSECUTÍV, -Ă adj. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv. o complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. (<fr. consécutif)

CONSECUTÍV, -Ă adj. Care urmează neîntrerupt, la rând, succesiv. ♢ Propoziţie consecutivă (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă urmarea, rezultatul unei acţiuni sau calităţi arătate în propoziţia regentă; conjuncţie consecutivă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă. [Cf. fr. consécutif, it. consecutivo].