CONSECVÉNŢĂ, consecvenţe, s.f. Faptul de a fi consecvent. ♢ Loc. adv. Cu consecvenţă = în mod consecvent. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

Consecvenţă ≠ inconsecvenţă

CONSECVÉNŢĂ s. constanţă, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.)

consecvénţă s. f. → secvenţă

CONSECVÉNŢ//Ă ~e f. Caracter consecvent. [G.-D. consecvenţei] /<fr. con-séquence, lat. consequentia

CONSECVÉNŢĂ s.f. 1. (În logica scolastică) Implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv. ♦ Fel de a acţiona logic şi pe aceeaşi linie de conduită; linie de conduită fermă, neschimbătoare. ♢ Cu consecvenţă = în mod consecvent. [Var. consecuenţă s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. conséquence].

CONSECVÉNŢĂ s. f. faptul de a fi consecvent. ♢ (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. ♢ caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv. (<fr. conséquence, lat. consequentia)