CONSÉNS, consensuri, s.n. Înţelegere, acord, identitate de păreri. – Din lat. consensus.

Consens ≠ dezacord, disensiune

CONSÉNS s. v. acord.

conséns s. n., pl. consénsuri

CONSÉNS ~uri n. Stare care rezultă din comunitatea sau coincidenţa de sentimente, idei, intenţii etc. ale unor persoane sau ale unor comunităţi; stare caracterizată de concepţii comune asupra unor chestiuni; înţelegere. /<lat. consensus

CONSÉNS s. n. înţelegere deplină, acord, identitate de opinii. (<lat., fr. consensus)

CONSÉNS s.n. Înţelegere, acord, identitate de păreri, armonie. [< lat. consensus].