CONSILIÉR, consilieri, s.m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcţii; persoană care deţine acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanţe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu şi consilia).

CONSILIÉR s. povăţuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)

consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri

CONSILIÉR ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuieşte un conducător de ţară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povăţuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller

CONSILIÉR, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare. (<fr. conseiller)

CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].