CONSIMŢÍ, consímt, vb. IV. Tranz. şi intranz. A fi de acord cu ceva, a-şi da consimţământul; a aproba, a încuviinţa. – Con¹- + simţi (după fr. consentir).

A consimţi ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge

CONSIMŢÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soţia mea?)

consimţí vb. → simţi

A CONSIMŢÍ consímt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susţine exprimându-şi consimţământul; a încuviinţa; a aproba. 2. intranz. A-şi da consimţământul; a fi de acord. /con- + a simţi

CONSIMŢÍ vb. tr., intr. a-şi da consimţământul; a încuviinţa, a aproba. (după fr. consentir)

CONSIMŢÍ vb. IV. tr., intr. A-şi da consimţământul; a încuviinţa, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt şi simţ, conj. -simtă. / < con- + simţi, după fr. consentir].