CONSONÁNT, -Ă, consonanţi, -te, adj. (Muz.: despre acorduri) Care este format din consonanţe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.

CONSONÁNT adj. (MUZ.) armonios. (Acord ~.)

consonánt adj. m., pl. consonánţi; f. sg. consonántă, pl. consonánte

CONSONÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre acorduri) Care produce consonanţe; format din consonanţe; armonios. Acord ~. Interval ~. Fraze ~te. 2) (despre cuvinte) Care are o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, ~ntis, fr. consonant

CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanţe; armonios. ♢ (despre cuvinte) care au o terminaţie asemănătoare. (<fr. consonant, lat. consonans)

CONSONÁNT, -Ă adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanţe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminaţie asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante].