CONSPIRÁŢIE, conspiraţii, s.f. Uneltire secretă şi ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjuraţie. [Var.: (înv.) conspiraţiúne s.f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.

CONSPIRÁŢIE s. v. complot.

conspiráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. conspiráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. conspiráţiei; pl. conspiráţii, art. conspiráţiile (sil. -ţi-i-)

CONSPIRÁŢI//E ~i f. Proiect, elaborat în secret, prin care un grup de persoane unelteşte împotriva statului sau a unei persoane; complot; conjuraţie. [Art. con-spiraţia; G.-D. conspiraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conspiration, lat. conspiratio, ~onis

CONSPIRÁŢIE s.f. Acţiune secretă şi ilegală îndreptată contra ordinii publice, împotriva statului etc.: uneltire, conjuraţie, complot. [Gen. -iei, var. conspiraţiune s.f. / cf. fr. conspiration].

CONSPIRÁŢIE s. f. complot. (<fr. comspiration, lat. conspiratio)