CONSTÁNT, -Ă, constanţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ♢ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. 2. S.f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S.f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanţă etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.

Constant ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic

CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, per-manent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. con-secvent. 5. v. staţionar.

constánt adj. m., pl. constánţi; f. sg. constántă, pl. constánte

CONSTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvenţă în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. o capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie, care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat. (<fr. constant, lat. constans)

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].