CONSULTATÍV, -Ă, consultativi, -e, adj. Instituit pentru a-şi da avizul în probleme determinate, cu caracter de consultaţie. ♢ Organ consultativ = organ care îşi dă părerea autorizată în anumite probleme. Aviz consultativ = părere cerută unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece. Vot consultativ = părere cerută unei persoane în cadrul unor discuţii, dar care nu obligă pe ceilalţi participanţi în privinţa hotărârii ce urmează a se lua. – Din fr. consultatif.

CONSULTATÍV adj. (POL.) (înv.) sfătuitor. (Or-gan ~.)

consultatív adj. m., pl. consultatívi; f. sg. consultatívă, pl. consultatíve

CONSULTATÍV ~ă (~i, ~e) Care este constituit pentru a da consultaţii; cu caracter de consultaţie. Comitet ~. ♢ Vot ~ vot care indică opinia celui care votează fără a fi luat în consideraţie când se adoptă o hotărâre. /<fr. consultatif

CONSULTATÍV, -Ă adj. cu caracter de consultaţie. o organ ~ = organ chemat să-şi dea avizul în anumite chestiuni. o vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare. (<fr. consultatif)

CONSULTATÍV, -Ă adj. (Despre un organ numit sau ales) Chemat să-şi dea avizul numai la anumite chestiuni. ♢ Vot consultativ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare, într-o discuţie etc. [Cf. fr. consultatif, it. consultativo].