CONSUMÁRE¹, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma¹ şi rezultatul ei; consumaţie. – V. consuma¹.

CONSUMÁRE², consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma² şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma².

CONSUMÁRE s. 1. consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru ...) 2. v. mâncare. 3. epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare. (~ tuturor proviziilor.)

consumáre s. f., g.-d. art. consumării; pl. consumări

CONSUMÁRE¹ s.f. Acţiunea de a (se) consuma¹ şi rezultatul ei; întrebuinţare, folosire, consumaţie; epuizare, terminare, isprăvire. [< consuma¹].

CONSUMÁRE² s.f. Acţiunea de a consuma² şi rezultatul ei; nimicire, distrugere; istovire, epuizare. [< consuma²].