CONTAGIÚNE, contagiuni, s.f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.

CONTAGIÚNE s. 1. v. molipsire. 2. v. epidemie.

CONTAGIÚNE s. v. epidemie, molimă.

contagiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. contagiúnii; pl. contagiúni

CONTAGIÚN//E ~i f. Transmitere a unei boli prin contact direct sau printr-un agent intermediar. [Sil. -gi-u-] /<fr. contagion, lat. contagio, ~onis

CONTAGIÚNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influenţă dăunătoare (asupra unui grup de oameni). (<fr. contagion, lat. contagio)

CONTAGIÚNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagio – contact].