CONTÉXT, contexte, s.n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găseşte un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctură, situaţie specifică, circumstanţă, stare de lucruri într-un anumit moment. – Din fr. contexte.

CONTÉXT s. v. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare.

CONTÉXT s. text. (S-a extras un ~ semnificativ din lucrare.)

contéxt s. n., pl. contéxte

CONTÉXT ~e n. 1) Parte a unui text în care se găseşte un cuvânt sau o frază, care determină semnificaţia sau valorile acestora. 2) Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiţie; conjunctură; circumstanţă. /<fr. contexte, lat. contextus

CONTÉXT s. n. 1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. o ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ♢ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment; conjunctură, situaţie specifică. (<fr. contexte, lat. contextus)

CONTÉXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de împrejurări care însoţesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].

context