|
|
contingenţă. 9 rezultate gasite
CONTINGÉNŢĂ, contingenţe, s.f. Însuşirea de a fi contingent (II); relaţie între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.
contingentá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. contingenteáză
contingénţă s. f., g.-d. art. contingénţei; pl. contingénţe
CONTINGÉNŢ//Ă ~e f. Stare a elementelor contingente. /<fr. contingence, lat. contingentia
CONTINGENTÁ vb. I. tr. A fixa contingentele (3 [în DN]) exportului sau importului. ♦ A limita. [< fr. contingenter].
CONTINGENTÁ vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ♢ a limita. (<fr. contingenter)
CONTINGÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi contingent (1); relaţie între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (<fr. contingence, lat. contingentia)
CONTINGÉNŢĂ s.f. Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [Cf. it. contingenza, fr. contingence].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
