CONTÓR, contoare, s.n. Aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor.

CONTÓR s. 1. (TEHN.) ceas. 2. contor de apă v. apometru.

contór (aparat) s. n., pl. contoáre

CONT//ÓR ~oáre n. Aparat care măsoară şi indică cantitatea de energie electrică, de apă sau de gaze, consumată într-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor

CONTÓR s. n. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operaţii sau semnale de aceeaşi natură. ♢ aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc. o ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (după fr. compteur, germ. Kontor)

CONTÓR s.n. Aparat care înregistrează cantitatea de apă, de energie electrică etc. consumată într-un anumit interval de timp. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. compteur].