CONTORSIONÁ, contorsionez, vb. I. Refl. şi tranz. (Adesea fig.) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionner.

CONTORSIONÁ vb. a (se) răsuci, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-şi ~ corpul.)

contorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. contorsionéz, 3 sg. şi pl. contorsioneáză

A CONTORSION//Á ~éz tranz. A face să se contorsioneze. [Sil. -si-o-] /<fr. contor-sionner

A SE CONTORSION//Á se ~eáză intranz. (despre articulaţii, părţi ale corpului) A contracta o contorsiune. [Sil. -si-o-] /<fr. contorsionner

CONTORSIONÁ vb. tr., refl. a face contorsiuni, crispaţii. (fig.) atitudine forţată, mişcări dezordonate. (<fr. contorsionner)

CONTORSIONÁ vb. I. tr., refl. A provoca sau a face contorsiuni. [Pron. -si-o-. / < fr. contorsionner].