CONTRÁCT, contracte, s.n. Acord încheiat, ca urmare a înţelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenţie. ♢ Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituţie, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus.

CONTRÁCT s. 1. v. înţelegere. 2. (JUR.) convenţie, (înv. şi reg.) zdelcă. (~ de vânzare-cumpărare.)

contráct s. n., pl. contrácte

CONTRÁCT ~e n. 1) Acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; convenţie. 2) Tratat internaţional cu caracter bilateral sau multilateral; convenţie. /<fr. contract, lat. contractus

CONTRÁCT s. n. 1. convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva. o ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituţie sau întreprindere cu muncitorii şi funcţionaţii respectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească preţul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie raţionalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni. 3. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător. (<lat. contractus, fr. contrat)

CONTRÁCT s.n. 1. Convenţie (scrisă) prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva. ♢ Contract de muncă = înţelegere potrivit căreia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; contract colectiv (de muncă) = convenţie scrisă încheiată de o instituţie sau de o întreprindere cu muncitorii şi funcţionarii repectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii prin care oamenii renunţau de bunăvoie la drepturile lor „naturale“ în folosul unui organ suprem, care se obliga să le apere viaţa, securitatea şi proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat].