CONVENIÉNŢĂ, convenienţe, s.f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă. ♢ Loc. adj. De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de convenienţă = căsătorie la care se ţine seama numai de interese materiale şi familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.

CONVENIÉNŢĂ s. (mai ales la pl.) uzanţă. (Trebuie să se supună ~elor.)

conveniénţă s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. conveniénţei; pl. conveniénţe

CONVENIÉNŢ//Ă ~e f. Regulă de purtare impusă într-o societate. ♢ Căsătorie de ~ căsătorie bazată pe interese materiale. [Sil. -ni-en-] /<it. convenienza, fr. convenance

CONVENIÉNŢĂ s. f. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanţă. o de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă. (<it. convenienza)

CONVENIÉNŢĂ s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită societate. ♢ De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de formă. [Pron. -ni-en-, gen. -ţei. / cf. it. convenienza, fr. convenance].