CONVERGÉNT, -Ă, convergenţi, -te, adj. Care converge. ♢ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit, numit limită. – Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis.

Convergent ≠ divergent

convergént adj. m., pl. convergénţi; f. sg. convergéntă, pl. convergénte

CONVERGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care converge; orientat în aceeaşi direcţie. Linie ~tă. ♢ Lentilă ~tă lentilă care adună toate razele într-un singur focar. Foc ~ tir de artilerie care vizează acelaşi punct. 2) (despre acţiuni, fenomene, procese) Care tinde spre acelaşi rezultat; orientat spre acelaşi scop. Efort ~. /<fr. convergent, lat. convergens, ~ntis

CONVERGÉNT, -Ă adj. care converge. o lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat. ♢ (mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale este convergent. (<fr. convergent, lat. convergens)

CONVERGÉNT, -Ă adj. Care converge, care se îndreaptă către acelaşi centru. ♢ Lentilă convergentă = lentilă cu proprietatea de a strânge într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un şir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. [Cf. fr. convergent, it. convergente].