CONVERSÁŢIE, conversaţii, s.f. Discuţie, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [Var.: (înv.) conversaţiúne s.f.] – Din fr. conversation, lat. conversatio, -onis.

CONVERSÁŢIE s. v. discuţie.

conversáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. conversáţia (sil -ţi-a), g.-d. art. conversáţiei; pl. conversáţii, art. conversáţiile (sil. -ţi-i-)

CONVERSÁŢI//E ~i f. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; convorbire; dialog. 2) Manieră de a conversa. 3) Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenţii; negociere. ~ secretă. ~ diplomatică. [Art. conversaţia; G.-D. con-versaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. conversation, lat. conversatio, ~onis

CONVERSÁŢIE s. f. discuţie, convorbire. (<fr. conversation, lat. conversatio)

CONVERSÁŢIE s.f. Discuţie, convorbire. [Gen. -iei, var. conversaţiune s.f. / cf. fr. conversation, lat. conversatio – frecventare].