CONVÍNGERE, convingeri, s.f. Acţiunea de a (se) convinge; convicţiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ♢ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.

CONVÍNGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa se va întâmpla.) 3. v. concepţie.

convíngere s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri

CONVÍNGERE s. f. acţiunea de a (se) convinge; convicţiune; ♢ părere fermă asupra unui lucru. (<convinge)

CONVÍNGERE s.f. Acţiunea de a (se) convinge şi rezultatul ei; convicţiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].