CONVOCÁRE, convocări, s.f. Acţiunea de a convoca şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înştiinţare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocaţiune. – V. convoca.

CONVOCÁRE s. 1. v. chemare. 2. adunare, întrunire, reunire, strângere. (~ oamenilor la o şedinţă.)

convocáre s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

CONVOC//ÁRE ~ări f. 1) v. A CONVOCA. 2) Înştiinţare oficială prin care cineva este convocat. /v. a convoca

CONVOCÁRE s. f. acţiunea de a convoca; convocaţiune; anunţ prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (<convoca)

CONVOCÁRE s.f. Acţiunea de a convoca şi rezultatul ei; convocaţiune; (spec.) anunţ prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca].