CONVÓI, convoaie, s.n. Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); coloană; spec. cortegiu. [Pl. şi: convoiuri] – Din fr. convoi. Cf. rus. k o n v o i, it. c o n v o g l i o.

CONVÓI s. 1. coloană, lanţ, rând, şir, (reg.) trâmbă (Un ~ de care.) 2. v. procesiune.

convói s. n., pl. convoáie

CONV//ÓI ~oáie n. 1) Grup de vehicule care fac aceeaşi rută. 2) Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau o personalitate; suită; alai; cortegiu; escortă. [Sil. con-voi] /<fr. convoi

CONVÓI s. n. şir de vehicule sau de oameni care se deplasează într-o anumită direcţie; coloană; (spec.) cortegiu (funerar). ♢ formaţie de vase care navighează sub protecţia unei escorte. (<fr. convoi)

CONVÓI s.n. Şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). ♦ Şir de persoane care merg într-o anumită direcţie, pe un anumit drum etc.; coloană. [Pl. -oaie, -oiuri. / < it. convoglio, fr. convoi].