COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conţinutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În şcoală) A redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informaţie. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitaţie servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

COPIÁ vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. v. plagia. 4. v. imita.

copiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. copiéz, 3 sg. şi pl. copiáză, 1 pl. copiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. copiéze; ger. copiínd (sil. -pi-ind)

A COPI//Á ~éz 1. tranz. 1) (texte scrise) A reproduce în scris cu exactitate; a transcrie. 2) (opere de artă sau ştiinţifice) A reproduce integral sau parţial, prezentând drept creaţie proprie; a plagia. 3) (felul de a fi, de a gândi şi de a acţiona al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil în calitate de exemplu; a imita. 4) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta al cuiva) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a imita. 2. intranz. (despre elevi, studenţi) A scrie o lucrare, folosind pe furiş lucrarea unui coleg sau alte surse (notiţe, manuale etc.). [Sil. -pi-a] /<fr. copier

COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil şi fără originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiş în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notiţe etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aşchiere la o maşină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].