CÓPIE, copii, s.f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă şi fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

Copie ≠ prototip

CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) trans-cripţie, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. re-plică. 5. v. imitaţie.

cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)

CÓPI//E ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ♢ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitaţie lipsită de originalitate şi de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia

copie echivalenta a suportului fizic; platforma de lucru, care copie in mod cat mai fidel functionalitatile si executia operatiilor sistemului de lucru pentru care a fost gandita aplicatia de la bun inceput.

CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].

cópie¹, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulţime, grămadă, abundenţă. 2. cârd, turmă.

cópie², cópii, s.f. (înv.) 1. cuţit cu două tăişuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.