COPÍLĂ, copile, s.f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiţă. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Copil¹ + suf. -ă.

COPÍLĂ s. 1. v. fetiţă. 2. v. fată. 3. v. fiică.

copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle

COPÍL//Ă ~e f. 1) Fată în perioada de la naştere până la adolescenţă. 2) fig. Persoană de sex feminin lipsită de experienţa vieţii. /Din copil