COPULÁŢIE, copulaţii, s.f. 1. Unire a două celule de sex opus. 2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation.

COPULÁŢIE s. (FIZIOL.) coit.

copuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. copuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. copuláţiei; pl. copuláţii, art. copuláţiile (sil. -ţi-i-)

COPULÁŢI//E ~i f. 1) Unire a două celule de sex opus. 2) Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus. [Art. copulaţia; G.-D. copulaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. copulation, lat. copulatio, ~onis

COPULÁŢIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulaţiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire].