COR¹, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ Loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ Expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri rele). ♦ Compoziţie muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziţii. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfăşurarea acţiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; p.ext. versurile cântate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. C h o r.

COR² s.n. v. cori.

COR s. (MUZ.) corală. (~ ul conservatorului.)

cor s. n., pl. córuri

COR ~uri n. 1) Formaţie de cântăreţi organizaţi după criteriul vocilor, care execută o piesă muzicală vocală. ♢ În ~ la unison; împreună. 2) Compoziţie muzicală destinată pentru un astfel de ansamblu. 3) (în teatrul antic) Grup de actori care simboliza în cadrul unui spectacol un personaj colectiv, întruchipând prin cântece, dansuri, gesturi opinia publică. 4) (în biserica catolică) Parte a bisericii unde stau cântăreţii. /<lat. chorus

COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfăşurarea acţiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreţi care execută împreună muzică vocală. ♢ A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii (în scopuri rele). ♦ Compoziţie muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuţia unei asemenea compoziţii. 3. Parte a bisericii unde stă şi cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor].

cor s.n. (reg.) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceaţă, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpiţele; horitură.