CORDÁR, cordare, s.n. 1. Plăcuţă de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuş. 2. Pană de lemn cu care se răsuceşte coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar.

CORDÁR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuş.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuş, limbă, lopăţică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.)

cordár s. n., pl. cordáre

CORDÁR ~e n. 1) (la unele instrumente muzicale) Piesă neagră de lemn de care sunt prinse coardele. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Pană de lemn care, prin învârtire, slăbeşte sau întinde pânza de tăiat. /coardă + suf. ~ar