CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli. 2. Ţinută sau purtare corectă; cinste. 3. (Log.) Însuşire a gândirii care respectă legile logice. – Corect + suf. -itudine (după promptitudine etc.).

Corectitudine ≠ greşeală, incorectitudine

CORECTITÚDINE s. 1. (înv.) corecţie. (~ exprimării.) 2. v. cinste.

corectitúdine s. f., g.-d. art. corectitúdinii

CORECTITÚDINE f. 1) Caracter corect; conştiinciozitate; scrupulozitate. 2) Ţinută corectă. 3) Comportament corect. /corect + suf. ~itudine

CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli. 2. Ţinută sau purtare corectă; cinste. [Cf. lat. correctitudo].