CORIFÉU, -ÉE, corifei, -ee, subst. 1. S.m. şi f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaş, căpetenie. 2. S.m. Conducătorul corului în tragedia şi comedia greacă antică. ♦ Cântăreţ solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée

CORIFÉU s. cap, fruntaş, protagonist. (~ al Şcolii Ardelene.)

coriféu s. m., art. coriféul; pl. coriféi, art. coriféii

CORIFÉ//U ~i m. 1) (în tragedia şi în comedia greacă antică) Conducător de cor. 2) fig. (în ştiinţă, artă etc.) Personalitate de frunte. /<fr. coryphée, lat. coryphaeus

CORIFÉU, -ÉE s.m. şi f. 1. Conducătorul corului în tragedia şi în comedia greacă antică. ♦ Cântăreţ solist al unui cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu de balet. 2. Om de seamă, având un rol conducător; fruntaş într-un domeniu oarecare al ştiinţei sau al artei. [< lat. coryphée, it. corifeo].