CORNÉT¹, cornete, s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite mărfuri. ♦ Conţinutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibraţiile sonore şi de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta şi cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase în formă de cornet¹ (1), situate pe pereţii laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune îngheţată, frişcă, cremă etc. – Din fr. cornet.

CORNÉT², corneţi, s.m. (Înv.) Ofiţer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.

CORNÉT³, corneturi, s.n. Loc unde cresc corni². – Corn² + suf. -et.

CORNÉT s. 1. fişic, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) 2. cornet acustic = pavilion.

cornét (persoană, plantă) s. m., pl. cornéţi

cornét (recipient, instrument) s. n., pl. cornéte

cornét (pădure, deal, steag de cavalerie) s. n., pl. cornéturi

CORNÉ//T² ~ţi m. înv. 1) Ofiţer inferior de cavalerie. 2) Portdrapel de cavalerie. /<rus. kornet

CORNÉT¹ ~e n. 1) Pachet de hârtie în formă de corn; fişic. 2): ~ acustic aparat în formă de pavilion, destinat să amplifice sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3): ~ nazal ansamblu de şase lame osoase care sunt situate pe pereţii laterali ai foselor nazale. 4) Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici, cu registru intermediar între cel al cornului şi cel al trompetei. 5) Produs de patiserie cu cremă, în formă de corn. /<fr. cornet

CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.; conţinutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse şi mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].

cornét², cornéturi, s.n. (înv.) stindardul unui escadron de cavalerie.