COROZIÚNE, coroziuni, s.f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafaţa corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substanţe chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub acţiunea apelor, a vântului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.

coroziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coroziúnii; pl. coroziúni

COROZIÚN//E ~i f. 1) Proces de distrugere a suprafeţei obiectelor de metal sub influenţa diferitor factori naturali sau artificiali. 2) Eroziune a rocilor sub acţiunea chimică a apei. [Art. coroziunea; G.-D. coroziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. corrosion

COROZIÚNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimică sau electrochimică a metalelor sub acţiunea substanţelor de natură acidă şi bazică. 2. (Geol.) Eroziune a suprafeţei rocilor sub acţiunea chimică a soluţiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion].