COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o maşină agricolă) plante de nutreţ, cereale etc. ♦ Fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manşeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COŞÍ, coşesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se băşica, a se umfla în urma unei lovituri. ♢ Expr. (Tranz.) A coşi în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coş².

COŞÍ vb. v. băşica, urzica.

COSÍ vb. a tăia. (~ iarba.)

cosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cosésc, imperf. 3 sg. coseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. coseáscă

coşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coşésc, imperf. 3 sg. coşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. coşeáscă

A SE COŞ//Í se ~éşte intranz. pop. 1) (despre piele) A se băşica în urma unei lovituri. 2) (despre vopsea, tencuială etc.) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coşcovi. /Din coş

A SE COS//Í mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manşeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi

A COS//Í ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreţ) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi

coşí, coşésc, vb. IV (reg.) 1. a înţepa (ţânţarii). 2. (refl.; despre piele) a se băşica, a se umfla; (despre aluat) a creşte; (despre tencuială) a se burduşi. 3. a bate, a burduşi, a snopi în bătaie. 4. a păcăli, a înşela, a trage pe sfoară; a seduce. 5. a fura. 6. a muşca tare. 7. a se coji.