COSÍŢĂ, cosiţe, s.f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ♢ Expr. A împleti cosiţă albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Şuviţă de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

COSÍŢĂ s. v. coadă.

cosíţă s. f., g.-d. art. cosíţei, pl. cosíţe

COSÍŢ//Ă ~e f. Păr lung împletit în (trei) şuviţe; coadă. ♢ A împleti ~ albă a rămâne necăsătorită. /<bulg. kosica

coşíţă, coşíţe, s.f. (reg.) podeaua unui pod peste o apă.