CÓSMOS s.n. 1. Spaţiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp şi în spaţiu, în opoziţie cu haosul. – Din fr. cosmos.

CÓSMOS s. v. univers.

cósmos s. n.

CÓSMOS n. 1) Lume considerată ca un tot organizat; întreaga existenţă; univers. 2) Spaţiu extraterestru. /<gr. kósmos

CÓSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar şi armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spaţiu şi în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].